Grupul Al-Anon “Viaţă Senină” – Pildeşti
10.03.2005
Dragi prieteni,
Nu am crezut niciodată că la Pildeşti se va înfiinţa un grup Al-Anon, mai ales din cauză că ştiam prea puţin. Dacă citeam o carte niciodată nu mă gândeam să fie din acest domeniu. Pentru că uram alcoolul şi implicit pe cei care consumau excesiv.
Pentru mine Al-Anon şi A.A sunt o nouă descoperire, din multe altele pe care ni le rezervă viaţa. Totul a fost o pură intâmplare. Participam la un seminar pentru persoane consacrate care avea ca temă sprijinul acordat familiilor care se confruntă cu probleme. Am participat şi eu (ca reprezentant al unui grup de familii care ne întâlnim de aproape 7 ani din necesitatea de a fi prieteni şi de a ne forma ca buni soţi şi părinţi). Mă aflam la acea întâlnire cu scopul de a comunica persoanelor consacrate necesităţile noastre şi problemele cu care ne confruntăm. Acolo mi-a fost dat să-l întâlnesc pe domnul Cristi care a vorbit despre cea mai serioasă problemă care există din păcate în multe familii: alcoolismul. Atunci mi-am pus primul semn de întrebare şi mi-am zis că ar putea fi o şansă pentru fratele meu care este alcoolic. Dl. Cristi s-a arătat dispus să ne ajute; urma să ne gândim la o strategie. Eu mă tot gândeam la cei care au probleme serioase, nu la mine.
Primul contact cu informaţiile despre alcoolism le-am avut când grupul de familii din care fac parte şi-a exprimat dorinţa de a-l invita la Pildeşti pe Cristi. Mulţi şi-au pus atunci un semn mare de întrebare. Totuşi în acest grup suntem puţini şi ne-am gândit să lansăm o invitaţie pe care am făcut-o în biserică, la care să poată participa toţi cei interesaţi. Şi aşa a fost. Câteva soţii şi-au exprimat atunci dorinţa de a se înfiinţa la Pildeşti un grup la care să poată participa ele, ştiind că cei care consumă nu vor avea curajul să facă ei primul pas.
Din octombrie am început acest drum de cunoaştere în atât de ascunsa lume a alcoolismului şi continui să particip cu un deosebit interes. La început am motivat că particip din solidaridate faţă de fratele meu, aşa găndeam atunci, a-i arăta că îmi pasă, că nu sunt indiferentă. Acum gândesc altfel; particip în primul rând pentru mine, pentru a învăţa cum trebuie să am o viaţă senină, necondiţionată. Mi-am schimbat şi părerea despre un alcoolic, îl privesc cu alţi ochi, ştiu cum să îl abordez şi sentimentul de dispreţ a dispărut. Ca şi alte persoane care participă la aceste întâlniri Al-Anon, mărturisesc că de fiecare dată învăţăm ceva nou şi mergem acasă cu un dram de optimism în plus.
Am auzit despre grupul Al-Anon din Cluj şi, deşi nu putem fi prezenţi la activităţile pe care le desfăşuraţi, vă suntem alături şi vă dorim mult succes.
Gina
La început am venit din simplă curiozitate la Al-Anon. Participând la mai multe întâlniri am descoperit că, de fapt, ceea ce mă determina de fiecare dată să revin era liniştea sufletească pe care o găseam în grup. Văzând că fiecare are probleme, nu numai eu, am început să privesc viaţa altfel: în sens pozitiv. Am devenit mai puternică, mai stăpână pe sine şi cu mai mult curaj de a lupta cu problemele vieţii. Pot chiar să spun că în acest grup am descoperit o nouă viaţă: o viaţă senină.
Magdalena
Mă numesc Marieta. Fiind soţie de alcoolic pot să spun că viaţa mea s-a schimbat începând din luna martie, anul trecut, de când soţul meu face parte din grupul AA de la Roman. Am aflat că alcoolismul este o boală şi am învăţat să fac faţă multor probleme legate de alcool. După zece luni de fericire în familie, a apărut prima recădere a soţului. Nu mă aşteptam să se întâmple. A fost foarte greu de suportat acea perioadă dar am sperat că participarea la grup, atât pentru mine la Al-Anon, cât şi pentru el la AA, ne va ajuta să trecem peste toate problemele. Aşa a şi fost: a fost din nou bine. Dar după numai o lună de zile s-a întâmplat şi a doua recădere. Eram pur şi simplu doborâtă psihic, credeam că nu mai pot face faţă, îmi făceam griji în privinţa suferinţei copiilor, credeam că viaţa mea nu mai are nici un rost şi-mi spuneam: „Gata, s-a terminat! Ne vom despărţi”. Totuşi am reuşit să-mi ridic moralul şi vreau să sper că viaţa mea se va schimba într-o bună zi.
Dragă Gina, Magdalena şi Marieta
Întreg grupul din Cluj ne-am bucurat de mesajul vostru, de faptul că nu numai noi am avut privilegiul de a reînvăţa să trăim cu mai multă seninătate şi speranţă!
Deşi ştiam de grupurile AA de 7 ani, de abia de cinci luni fac parte din Al-Anon şi Al-Anon face parte din viaţa mea.
Aşa cum “scrie la carte”, am ajuns la Al-Anon din cauza LUI, sperând să-l pot salva, să pot găsi calea prin care să-l atrag spre AA.
Eu mă gândeam de mult că ar trebui să consult un psiholog, mă simţeam la capătul puterilor, vedeam că nu mai sunt eu, că duc o luptă cu “morile de vânt”, că trebuie să se întâmple ceva cu mine fiindcă nu mă mai recunoşteam. Devenisem apatică, pasivă, adeseori mâncam fără rost, doar ca să-mi “rod” disperarea.
Îi datorez lui Raul întâlnirea mea cu grupul Al-Anon. Eu îl căutasem să-i cer un sfat să văd cum l-aş putea atrage pe el spre AA, iar Raul m-a plasat direct în Al-Anon. Şi minunea s-a produs din prima zi. Când mi-a venit rândul să mă prezint, am zis cu năduf: “ Sunt Elena şi soţul meu este un alcoolic “înrăit”. Apoi am ascultat uluită mărturiile fiecăreia. M-am regăsit pas cu pas, am înţeles că în sfârşit pot să-mi descarc sufletul fără să irit pe cineva, fără să enervez, să plictisesc, dimpotrivă, fiind ascultată şi înţeleasă. Şi miracolul a urmat la câteva minute după ce m-am despărţit de grup ( ne întâlnim la Policlinica Sf. Pantelimon, foarte aproape de o biserică). În momentul când am ajuns în dreptul bisericii, am avut impresia că mă eliberez de o greutate imensă, că ceva ce mă ţinea încătuşată, ca în chingi, se desprinde şi că am devenit uşoară, uşoară……
În ziua următoare, fiind sâmbătă, evident că am avut un “eveniment”, dar pentru prima dată l-am privit detaşat, ba chiar am râs de cât putea fi de caraghios. De atunci n-am mai golit din sticle, nu le-am mai ascuns, chiar dacă uneori tare mă tenta, nu am mai urmărit cu vigilenţă cantitatea îngurgitată, nu m-am mai simţit obligată să-i stau în preajmă şi să-l slujesc. “Am început, în sfârşit, să mă mai gândesc şi la mine!”
Să nu credeţi că reuşesc întotdeauna, să nu credeţi că “m-am vindecat de tot”! Sunt conştientă că poate mai e mult până se va întâmpla şi asta! Dar sper şi învăţ! La fiecare întâlnire, deşi mi se rupe sufletul de experienţele celorlalte, învăţ că nu numai eu sufăr, că nu m-am lovit de cele mai teribile situaţii, că se poate depăşi orice fază cu multă credinţă şi speranţă. Rugăciunea de seninătate, rugăciunile nu trebuie să lipsească din viaţa noastră! Sunt recunoscătoare lui Raul, celor care au suferit înaintea noastră şi nu au tăcut, ci au clădit Programul Al -Anon şi ni l-au transmis! Şi simt că avem datoria să-l onorăm, să ne facem cunoscute “descoperirile” , să întindem o mână generoasă cât mai multor persoane care suferă fără speranţă, care nici nu-şi pot imagina cât de important este să nu fii singur şi să nu-ţi pierzi speranţa!
Deşi cantitatea de alcool consumată nu s-a redus, iar ideea de AA nici nu vrea să fie pusă în practică, ceva s-a schimbat în viaţa mea, în viaţa noastră.
Încerc să fiu mai tolerantă, să accept ce mi se întâmplă şi am senzaţia că un fir de nisip s-a mişcat în “muntele” de indiferenţă. Cândva, poate se va mişca tot “Muntele”. Mulţumesc Providenţei că mi-a îndreptat paşii spre AL-ANON! E locul unde am întâlnit adevărata prietenie, curată, dezinteresată, e locul unde aştept, numărând zilele, să ajung, e locul unde mi-am regăsit liniştea.
Mă bucur că ne-aţi dat un semn şi vă îmbrăţişez cu drag,
Elena.
Vezi si:
Pentru mine Al-Anon este o minune!
Nu m-am mai simtit vinovata de faptul ca el bea…
Credeam ca am depasit problemele de acasa…
Un blog pentru familiile alcoolicilor 