Istoricul Grupului de suport Al-Anon

      „Drumul recuperariiCe este minunat la Al-Anon este faptul că a fost fondat de oamenii ca noi, oamenii care s-au luptat cu durerea şi izolarea produsă de viaţa trăită lângă un alcoolic, oamenii care aveau nevoie de ajutor. Cu siguranţă, pionerii Al-Anon au dăruit din ei înşişi cu mult curaj şi generozitate. Fără munca lor grea şi fără dedicarea lor, programul nostru nu ar fi existat şi noi ne amintim de ei cu o recunoştinţă care întrece orice cuvânt” (Al-Anon Family Groups, 2008, pag. 141).

     Când grupul Alcoolicilor Anonimi a început în 1935, aproape nimic nu era cunoscut cu privire la efectele alcoolismului asupra altcuiva în afară de alcoolic. Cofondatorii A.A.-ului, Bill W. şi Dr. Bob S., nu erau experţi în ceea ce priveşte alcoolismul, ei erau doar nişte oameni prinşi în strânsoarea bolii, care s-au unit pentru a se ajuta unul pe altul să se menţină abstinenţi. Ca mulţi alţi membri ai familiilor, soţiile acestor bărbaţi, Lois W. şi Annie S., au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-i determina pe soţii lor să se oprească din băut, dar fără rezultat.

     Lois a fost sfătuită să se lase bătută, în ideea că soţul ei, care este alcoolic, nu are nici o speranţă de vindecare şi probabil va sfârşi într-un sanatoriu sau în mormânt, ca rezultat al consumului lui abuziv de alcool. Dar când un prieten apropiat al lui Bill, de asemenea alcoolic, a devenit abstinent în mod miraculos, atât Bill cât şi Lois aveau motive să spere. Prietenul lui Bill a fost ajutat de Oxford Group, o mişcare creştină în care Bill şi Lois s-au implicat în New York. În acelaşi timp, în Akron, un oraş din Ohio, Annie S. îşi convingea soţul să se alăture aceleaşi mişcări spirituale care avea reputaţia de a ajuta alcoolicii. Cu toate că nici Bill, nici Dr. Bob nu au îmbrăţişat toate aspectele ale acestui grup şi amândoi au părăsit curând mişcarea, multe din principiile spirituale ale A.A.-ului şi Al-Anon-ului se bazează pe credinţele Grupului Oxford.

     Lois a mers la aceste întâlniri împreună cu soţul ei, dar nu s-a gândit să aplice principiile spirituale şi în propria ei viaţă. În ceea ce o privea, considera că i-ar fi bine doar dacă Bill îşi va putea menţine abstinenţa. Spre spaima ei, abstinenţa lui Bill nu i-a adus fericirea pe care o aştepta. După ce a jucat un rol important în viaţa lui în anii în care consuma alcool, ea a simţit că în abstinenţă, el nu mai avea nevoie de ea. Ca mulţi codependenţi, Lois a devenit din ce în ce mai plină de resentimente şi autocompătimire. Curând, a realizat că viaţa ei devenise lipsită de control. Avea nevoie de ajutor, acelaşi gen de ajutor spiritual pe care soţul ei îl găsise, mai întâi în The Oxford Group, apoi în Cei 12 paşi.

     Lois nu era singura care descoperea aceste lucruri. Alte soţii ale alcoolicilor îşi exprimau frustrările şi confuzia prin intermediul scrisorilor trimise la revista A.A.-ului, The A.A. Grapevine. În acea perioadă, era ceva obişnuit ca soţiile să-şi însoţească soţul alcoolic la întâlnirile A.A. şi să-şi „încarce bateriile”. Pe tot întinsul ţării, soţiile se adunau şi discutau despre problemele şi experienţele comune. Astfel că, atunci când a fost publicată Cartea cea Mare a Alcoolicilor Anonimi, în anul 1939, multe soţii care aveau soţii în recuperare au citit despre principiile spirituale ale A.A.-ului şi au început să le discute. Treptat, în multe oraşe din ţară, femeile au început să se întâlnească pentru a studia Cei 12 paşi ai A.A.-ului. Aceste adunări informale au fost predecesorii întâlnirilor Al-Anon (pag. 142).

    Originalul grup Familial s-a adunat pentru prima dată în 1950, când o soţie întreprinzătoare a creat revista The San Franscisco Family Club Chronicle, care includea corespondenţă între familiile alcoolicilor, şi citate din variate scrieri ale filosofilor. Tot atunci, Lois a deschis un birou de serviciu, unde toate aceste grupuri se puteau înregistra, comunica unele cu altele, puteau primi literatură şi deveneau mai unite. În timp, au cerut acceptul A.A.-ului de a adopta Cei 12 paşi, cu modificările de rigoare. Apoi, grupurile şi-au luat numele „Al-Anon”, care vine de la micşorarea expresiei „Alcoolicii Anonimi” (pag. 143-144).

     În scurt timp de la oficializarea acestor grupuri, membrii au început să scrie tot felul de materiale, reviste, în care se accentua nevoia de a se concentra pe propria persoană la întâlniri, şi nevoia de a evita bârfa şi vorbirea de rău a alcoolicului. Nevoia de a avea o literatură unitară a condus, în anul 1963, la adoptarea unui proces de aprobare în cadrul Conferinţei, prin care literatura care reflectă consistent principiile Al-Anon să se dezvolte.

    Astfel că, mai pe scurt spus, grupul Al-Anon a prins viaţă foarte uşor: au adoptat programul Celor 12 paşi, Cele 12 Tradiţii şi a mers!

Text tradus și adaptat de membrii Al-Anon Iasi din cartea „How Al-Anon works for families and friends of alcoholics” scrisă de Grupurile Familiale Al-Anon din S.U.A.

Anunțuri

Despre alanonromania

Suntem un grup de sprijin pentru familiile alcoolicilor. Ne întâlnim pentru a putea vorbi în siguranţă şi fără frică despre ceea ce trăim, simţim, despre modul în care ne comportăm sau ne-am comportat trăind lângă un alcoolic. Scopul nostru este redobândirea liniştii interioare, recuperarea sentimentelor de siguranţă de sine, bucurie şi seninătate
Acest articol a fost publicat în Al Anon Iasi, Cărți despre codependență și dependență și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Istoricul Grupului de suport Al-Anon

  1. Alan zice:

    Despre specialisti in acest domeniu… Dl dr Ene Florin e un f bun psiholog si un medic devotat. Asculta pacientii cu atentie, ii respecta si isi doreste sa inalte standardul vietii lor la un nivel ideal. E un om puternic iar oamenii din jur simt acest lucru si tocmai de aceea ii solicita ajutorul; dl dr nu a respins pe nimeni si nu a lasat pe nimeni sa (de)cada. Inzestrat cu originalitate, sensibilitate si suplete, insufla curaj pacientilor, ii imbarbateaza si le ofera speranta si forta de a merge mai departe in viata. Are ca valoare suprema afectivitatea fata de oameni, fie filantropica, conjugala, filiala, fie prieteneasca. Ii considera pe pacienti drept scopuri si, de aceea, este un om bun, simpatetic si altruist. Rara avis! Va asigur ca e o opinie obiectiva.

    • alanonromania zice:

      Multumim pentru recomandare. Insa acest blog nu are ca scop oferirea de informații specializate. Al-Anon este un grup de sprijin pentru familiile alcoolicilor ce oferă ajutor nespecializat. Membrii acestuia isi impartasesc experiența, puterea și speranța pentru a reuși să trăiască senini și împăcați, indiferent dacă alcoolicul bea sau nu.

  2. wolfemurray zice:

    I really like the look of your page and especially the service you offer. I represent a British rehab clinic (Castle Craig Hospital) in Romania and I would like to know how we can cooperate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s