„Ce este minunat la Al-Anon este faptul că a fost fondat de oamenii ca noi, oamenii care s-au luptat cu durerea şi izolarea produsă de viaţa trăită lângă un alcoolic, oamenii care aveau nevoie de ajutor. Cu siguranţă, pionerii Al-Anon au dăruit din ei înşişi cu mult curaj şi generozitate. Fără munca lor grea şi fără dedicarea lor, programul nostru nu ar fi existat şi noi ne amintim de ei cu o recunoştinţă care întrece orice cuvânt” (Al-Anon Family Groups, 2008, pag. 141).
Când grupul Alcoolicilor Anonimi a început în 1935, aproape nimic nu era cunoscut cu privire la efectele alcoolismului asupra altcuiva în afară de alcoolic. Cofondatorii A.A.-ului, Bill W. şi Dr. Bob S., nu erau experţi în ceea ce priveşte alcoolismul, ei erau doar nişte oameni prinşi în strânsoarea bolii, care s-au unit pentru a se ajuta unul pe altul să se menţină abstinenţi. Ca mulţi alţi membri ai familiilor, soţiile acestor bărbaţi, Lois W. şi Annie S., au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-i determina pe soţii lor să se oprească din băut, dar fără rezultat.
Lois a fost sfătuită să se lase bătută, în ideea că soţul ei, care este alcoolic, nu are nici o speranţă de vindecare şi probabil va sfârşi într-un sanatoriu sau în mormânt, ca rezultat al consumului lui abuziv de alcool. Dar când un prieten apropiat al lui Bill, de asemenea alcoolic, a devenit abstinent în mod miraculos, atât Bill cât şi Lois aveau motive să spere. Continuă lectura