Despre Al Anon

Ce este Al-Anon?

Grupurile familiale Al-Anon sunt o comunitate a rudelor şi prietenilor alcoolicilor care îşi împărtăşesc experienţa, forţa şi speranţa în scopul rezolvării problemelor comune. Noi credem că alcoolismul este o boala de familie şi schimbarea atitudinii poate contribui la însănătoşire.

Când şi unde au loc întâlnirile Al Anon?

Întâlniri Al Anon au loc săptămânal în:

Bucureşti, Luni, 18.00, Str. Radu-Vodă, nr.24A, la Mănăstirea Radu-Vodă

Iaşi, Miercuri şi Vineri, 17.00, Str. Costache Negri, nr. 48

Bistriţa, Luni: 18.00, Str. Independenţei, nr. 79

Cluj-Napoca, Vineri, 18.00, Str. Ion Meșter, nr.10

Craiova, Duminică, 14.00, În Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Craiovița Nouă (zona Racheta)

Pildești-Roman, Joi, 19.00

Vezi cum poţi contacta grupul din oraşul tău.

Dacă în oraşul tău nu există un grup Al Anon, poţi participa la întâlnirile Al Anon online, din fiecare marţi, cu începere de la ora 20.30. Dacă doriţi să luaţi parte, scrieţi-ne un email la adresa delatii alanoniasi@yahoo.com.

Întâlniri Al Anon au loc săptămânal în:

• Bucureşti: Miercuri, 18.00 și sâmbăta, 10.00,  Str. Radu-Vodă, nr.24A, la Mănăstirea Radu-Vodă
• Iaşi: Miercuri şi Vineri, 17.00, Str. Costache Negri, nr. 48, la Casa Diaconia, parter, camera 1 (prima pe dreapta)
• Bistriţa: Luni, 18.00, Str. Independenţei, nr. 79
• Cluj-Napoca: Vineri, 18.00, Str. Ion Meșter, nr.10
• Craiova: Duminică, 14.00, În Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Craiovița Nouă (zona Racheta)
• Pildești-Roman, Joi, 19.00

Vezi cum poţi contacta grupul din oraşul tău.

Pe internet: Dacă în oraşul dumneavoastră nu există un grup Al-Anon, puteţi participa la întâlnirile Al-Anon online, din fiecare marţi, cu începere de la ora 19.00. Dacă doriţi să luaţi parte, scrieţi-ne un email la adresa al_anon1@yahoo.com. Tot ce trebuie sa faceţi este să adăugaţi în lista d-voastră de messenger acest id, să vă exprimaţi dorinţa de a participa la conferinţele Al-Anon şi să intraţi online în ziua şi la ora stabilită.  Şi dacă aveţi deschidere şi dorinţa sinceră de a vă schimba viaţa, cu siguranţă vă vor fi de folos, chiar dacă discuţiile online nici nu se pot compara cu cele „între patru ochi”… O condiţie sine qua non a participării la discuţii, este păstrarea confidenţialităţii. Tot ce se discută este confidenţial, inclusiv numele persoanelor participante.

Dacă asist la o şedinţă Al-Anon mă oblig la ceva?

Nu. În Al-Anon nu se ţin dosare ale membrilor, nici registre de prezenţă. Nu trebuie să dezvăluiţi nimic despre dvs. Nimeni nu vă va sâcâi dacă nu vreţi să mai reveniţi. Al-Anon nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere. De obicei, grupul Al-Anon face o colectă în timpul şedinţei pentru a acoperi cheltuieli precum ceai, cafea, napolitane, chirie, etc.; fiecare membru are libertatea de a contribui cu cât doreşte el de mult sau de puţin.

Ce mă fac dacă întâlnesc cunoscuţi la întâlnirea Al-Anon?

Ei vor fi acolo pentru acelaşi motiv din care sunteţi şi dvs. şi nu vă vor dezvălui identitatea, în afara comunităţii. În Al-Anon vă puteţi păstra atât cât doriţi din anonimat.

Ce se întâmplă la o şedinţă Al-Anon?

Şedinţele Al-Anon pot avea o varietate de forme, dar toate reunesc familia, prieteni, cunoştinţe ale alcoolicilor dornici să vorbească despre cum le-a fost afectat alcoolismul viaţa şi despre acţiunile întreprinse care i-au ajutat şi cum trăiesc ei astăzi.

Cu ce mă poate ajuta pe mine Al-Anon dacă alcoolicul continuă să bea?

Acesta este programul tău, este refacerea ta din efectele bolii alcoolismului.Ca şi nou venit, te poţi simţi că eşti aici pentru alcoolic……că prezenţa ta aici te poate învăţa cum să-i opreşti pe el sau ea din băut. Adevărul este ca eşti aici din cauza alcoolicului. Dar curând vei afla că ai făcut-o nu din cauza că alcoolicul bea, tu nu poţi controla băutul şi nici nu-l poţi trata pe alcoolic. Eşti aici pentru tine însuţi. Tu şi numai tu eşti responsabil de atitudinea propriei dureri.

De ce continuă membrii Al-Anon să participe la întâlniri după ce alcoolicul a devenit abstinent?

Pentru că efectele bolii alcoolismului nu încetează odată cu încetarea băutului. Consumul de alcool este numai un simptom al bolii.

Se vorbeşte mult despre Dumnezeu în Al-Anon. Este Al-Anon o organizaţie religioasă?

Nu. Nici nu este aliată vreunei organizaţii religioase. Majoritatea membrilor Al-Anon credem că am găsit soluţia la dificultăţile create de alcoolism printr-o Putere Superioară nouă înşine. Însă, fiecare îşi defineşte această Putere aşa cum doreşte. Mulţi o numesc Dumnezeu, alţii consideră că această Putere este grupul Al-Anon; există şi membri Al-Anon care nu cred în ea deloc. În Al-Anon este loc pentru toate nuanţele spirituale – pentru credincioşi, ca şi pentru necredincioşi.

CUM FUNCŢIONEAZĂ AL-ANON PENTRU FAMILIA ŞI PRIETENII ALCOOLICILOR

MULTIPLELE FAŢETE ALE AL-ANON

„Îmi amintesc sentimente de ambiţie, zilele în care mă trezeam entuziast faţă de ziua mea, plin de energie. Nici nu ştiu când s-a schimbat totul. Acum, abia pot să mă ridic din pat. Abia reuşesc să mă spăl şi să mă hrănesc pe mine şi pe copii, şi asta doar dintr-un sentiment de vinovăţie şi ruşine. Nu mi-am dat seama de ce se întâmplă. Pur şi simplu am pierdut contactul cu acea parte din mine căreia îi păsa şi habar nu am cum să o regăsesc…”
§
„Toată lumea credea că suntem familia perfectă. Arătam mereu aşa de bine şi ne comportam aşa de frumos în public. Prietenii obişnuiau să-mi spună că ar vrea să aibă viaţa mea. Aveam atâtea lucruri pentru care să fiu recunoscătoare. Dar ceva nu era în regulă în viaţa mea. Nu-mi dădeam seama ce. Ştiam doar că nu sunt fericită…”
§
„Mi se rupea inima să-mi văd fiul petrecându-şi aniversarea de 24 de ani în închisoare, fără să pot face nimic în legătură cu asta. E un tip de treabă, dar are aşa un ghinion… Intră mereu în bucluc şi, de obicei, nu e vina lui. Îl las să stea acasă şi încerc să îi dau tot ce doreşte, însă se pare că necazurile se ţin după el. Aş face orice pentru băiatul ăsta, aş sta acasă cu el, I-aş lua apartamentul lui, I-aş găsi o slujbă, aş avea grijă de el, orice, dacă ar fi de folos. Sunt bolnavă de îngrijorare…”
§
„Mama mea bea prea mult. Atunci când se îmbată, mă face în toate felurile şi, uneori, o loveşte pe sora mea şi îi învineţeşte ochiul. Dar e extraordinară atunci când nu bea şi o iubesc foarte mult. Dacă aş lua note mai bune şi mi-aş face curat în cameră, nu s-ar mai simţi aşa de rău şi nu ar trebui să mai bea. Am încercat să nu stau aşa de mult acasă, ca să nu mă vadă aşa de des şi să nu fie dezamăgită, dar asta a făcut-o să bea şi mai mult. Chiar a venit la un meci de baschet la şcoală, m-a prins de ceafă şi m-a scos afară de faţă cu toată lumea, spunând că vreau s-o fac de ruşine. Îmi spune că fac prostii cu băieţii, aşa că acum nu mai pot să ies deloc din casă. N-am vrut să mai merg la şcoală, dar mi-a spus că mă omoară dacă fac asta. Toată lumea fie îşi bate joc de mine, fie mă compătimeşte. Aşa că de la şcoală vin direct acasă. Nu m-ar deranja aşa de tare dacă asta ar face-o pe mama să nu mai bea. Dar uneori aş vrea pur şi simplu că cad în toaletă si să nu mai ies niciodată de acolo…”
§
„Simt că trebuie să existe un secret al fericirii, ceva ce tot restul lumii ştie şi pe care ar trebui să-l ştiu şi eu, iar dacă aş reuşi să-mi dau seama care este secretul, m-aş simţi bine faţă de viaţa mea. Dar, indiferent de cât de mult încerc, nu pot să găsesc răspunsul. Am încercat de toate – grupuri la biserică, grupuri sociale, terapie, bio-feedback, psihiatri – şi cred că am citit toate cărţile de auto-ajutor care au fost scrise… de toate, doar să găsesc un răspuns. Uneori, am găsit puţină linişte, dar nimic n-a ţinut, nimic care să-mi schimbe cu adevărat viaţa. Simt că lipseşte ceva, ca şi cum ceva nu ar fi în regulă cu mine…”
§
„M-am săturat ca toată lumea să fie atât de mânioasă. Părinţii mei se certau mereu atunci când eram copil şi nimic din ce fac nu e suficient de bun pentru copiii mei. Dacă ar exista altfel de oameni în viaţa mea, poate că nu m-aş simţi aşa de rău tot timpul. Dar nu pot să plec. Am avut o aventură pentru o vreme, crezând că am găsit, în sfârşit, pe cineva care să se poarte cu mine cum trebuie, dar, odată ce am cunoscut-o mai bine, mi-am dat seama că ea era la fel de mânioasă şi de acră ca şi toţi ceilalţi…”
§
„Nu mai pricep. Soţul meu pretinde că e alcoolic. Nu ştiu ce are de gând, dar eu sunt sigură că nu e alcoolic. Nu bea mai mult decât alţii. Toţi cei pe care îi ştim beau. Şi el încă are un serviciu. E curat, bine îmbrăcat, are succes, e sufletul fiecărei petreceri. Cred că face asta ca să mă facă pe mine să arăt prost. Dacă m-ar iubi, nu m-ar umili în felul acesta. Asta e adevărata problemă. Nu mă mai iubeşte…”

Nici unul dintre noi nu vine la Al-Anon pentru că semănăm cu cei din basme care au „trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Venim la Al-Anon pentru că ne confruntăm cu o varietate de probleme. Sperăm să găsim răspunsuri, dar ne îndoim că am putea găsi speranţă. Poveştile altor oameni par atât de diferite de ale noastre încât poate nu ne dăm seama că ele ar avea ceva în comun cu ale noastre. Dar, indiferent dacă ne dăm seama sau nu, există un punct comun. Fiecare dintre noi am fost afectaţi de problema cu alcoolul a altcuiva.