Carti despre codependenta si nu numai

Cărțile de bază despre codependență sunt cele pe care le știți deja: 

1) „Labirintul codependenței” și 

2) „Ieșirea din labirint” ambele scrise de Dr. Robert Hemfelt, Dr. Frank Minirth și Dr. Paul Meier;  

  Apoi, mai sunt bune și acestea:  

3) “Cum sa ne purtam cu personalitățile dificile” de Fr. Lelord și Christophe Andre 

4) “Cum să te iubești pe tine însuți pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți”   de aceeași autori  

5) “Femei care iubesc prea mult” – Robin Norwood, Editura Amaltea, București, 2001;

6) “Dragoste sau dependență”  – Brenda Schaeffer, Editura Trei;  

7) “Copiii noștri și drogurile” – Ross Campbell, editura Curtea Veche, 2002 (orice codependent se află în pericolul de a ajunge să consume substanțe adictive);   

8) “Ca sa trăiești mai bine în prezent, împacă-te cu trecutul” de Andre Moreau, editura Trei (tot din categoria psihologie practică, cu ceva rezerve pentru terapia propusă în această carte);

9) “Te cunoști pe tine însuți? Viața duhovnicească și problemele psihologice” Arhim. Simeon Kraiopoulos, Editura Bizantină, București, 2008 (descrie probleme de codependență, chiar daca nu o numește așa).

Corespondență Al-Anon: Pildesti-Cluj

Grupul Al-Anon “Viaţă Senină” – Pildeşti

10.03.2005

                  Dragi prieteni,

Nu am crezut niciodată că la Pildeşti se va înfiinţa un grup Al-Anon, mai ales din cauză că ştiam prea puţin. Dacă citeam o carte niciodată nu mă gândeam să fie din acest domeniu. Pentru că uram alcoolul şi implicit pe cei care consumau excesiv.

            Pentru mine Al-Anon şi A.A sunt o nouă descoperire, din multe altele pe care ni le rezervă viaţa.

Sunt Maria, codependentă…

Am aflat de curând că sunt codependentă. Nu stiu cum am aflat altii, dar eu am citit mult despre alcoolism în speranta că voi putea să-mi ajut sotul. Citeam cu forte multă atenție materiale despre alcoolism si le reciteam. De fiecare data aflam sensuri noi, practic nu-mi venea să cred. Dacă săptămâna asta citeam ceva și nu observam mare lucru, la o reluare a lecturii descopeream lucruri cu totul noi. Asa am ajuns la concluzia că, alcolismul fiind o bola de familie, toți membrii familiei seamănă între ei ca și comportament. La început nu puteam să cred asta. Ziceam că tata e rău, că nu e de cuvant, că zicea una si facea alta.